Pe 14 ianuarie, bucurestenii au fost invitati "in cabinetul de curiozitati, in colectia de anomalii si deviatii ale unui artist vehement contestat. Obiectele ale caror atribute majore sunt sexualitatea dusa pana la limita vulgarului, primitivismul inteles in sensul sau intelectual, rebeliunea fata de conventiile tendintelor actuale sunt prezentate intr-o instalatie extravaganta". Inainte sa deslusim cam ce ar putea sa insemne "primitivismul in intelesul sau intelectual", sa vedem cine organizeaza aceasta ademenitoare si neobisnuita intamplare expozitionala si, apoi, sa privim cu atentie cum izbuteste Dumitru Gorzo, caci el este artistul in cauza, sa-l mai epateze pe burghezul zilelor noastre.

Latratul ca marker artistic

Amfitrionul este Laika, o - sa-i spunem deocamdata - galerie aflata pe strada Christian Tell nr. 21, in buricul targului bucurestean. Intr-un imobil cu patina de noblete si muscat de trecerea anilor, aflat in coasta Muzeului National al Literaturii. Laika, obiectul cautarii noastre, se ascunde aproape conspirativ. Ca sa patrunzi - aceasta e regula jocului -, trebuie sa te anunti telefonic, pentru ca, altfel, locul nu e marcat decat printr-o minuscula eticheta de hartie, scorojita, si este zavorat temeinic. Una peste alta, important e ca am aflat drumul, pe care, de-acum inainte, cu siguranta am s-o mai apuc, cu optimism netemperat.

Laika nu e o galerie in sens traditional (ghidul si patronul locului, tanarul pictor cu alura donquijotesca Mircea Suciu, ma lamureste cu rabdare si chibzuinta despre rosturile ei), ci un "run artist space" (RAS). Un concept nou pentru Bucuresti, dar care, in lume, s-a apropiat deja de varsta maturitatii. Aceste RAS au vazut, se pare, lumina zilei la inceputul anilor 70, in mai multe orase canadiene. Numite si "galerii paralele", s-au nascut din lipsa de spatii expozitionale adecvate pentru