„Dacă Dumnezeu ar fi lăsat ca omul să fumeze, i-ar fi făcut omului şi horn!…“ îmi spunea odată, la Almaş-Gurahonţ, în judeţul Arad, părintele Ioan Daşcău, cel care se străduia cu prilejul liturghiilor să dezbare credincioşii de patima ce o prinseseră pentru iarba dracului. Mi-am adus aminte de această butadă într-un interviu recent cu dl prof. dr. Voicu Tudorache, de la Clinica de Pneumoftiziologie din Timişoara. (...)

Tocmai îmi relata despre eforturile colectivului ce lucrează în Centrul de consiliere pentru renunţare la fumat di Publicitate n Timişoara, de a disocia legăturile formate în mintea fumătorilor, ajutându-i astfel să se elibereze din propriile dependenţe. Dumnezeu nu l-a prevăzut pe om cu horn la cap – ca să poată ieşi fumul de ţigară mai uşor – dar, iată, gândeam eu, omul (sau diavolul!) a fost mai inventiv, asociind ţigării alte „bucurii“ ale vieţii: o cafea, o şuetă între colegi, privitul la televizor, ori, mai nou, navigarea pe internet… Că nu atât fumul este important, cât ambianţa prin care să poată „respira“ neîmpliniri şi aşteptări nemărturisite, ascunse astfel în spatele unor substituenţi moderni ai plăcerii. Despre lupta unor medici cu obiceiul de a fuma – unul dintre cei mai parşivi „ucigaşi în serie“ ai lumii moderne – puteţi citi într-un reportaj de Iftimie Nesfântu. (...) Articolul integral îl puteţi în ziarul nostru, Viaţa medicală. Alături de medici şi cadre universitare de notorietate

Vin oamenii cu ziarul în mână…

Cum să se elibereze omul de „fumătorul ascuns în el“…

„Am învăţat multe de la pacienţi“

„Dacă Dumnezeu ar fi lăsat ca omul să fumeze, i-ar fi făcut omului şi horn!…“ îmi spunea odată, la Almaş-Gurahonţ, în judeţul Arad, părintele Ioan Daşcău, cel care se străduia cu prilejul liturghiilor să dezbare credincioşii de patima ce o prinseseră pentru iarba dracului. Mi-am adus aminte de această but