Cu certitudine, momentul muzical european de maximă strălucire al ultimelor săptămâni, evenimentul de planetară audienţă, a fost Concertul de Anul Nou oferit lumii întregi de Filarmonica din Viena, concert transmis în prima zi a anului din celebra sală de la Musikverein.
Mişcarea valsului drept stare de graţie interioară, de exaltare a bucuriei sărbătoreşti a momentului, imaginea senină, pe care ne-o arată octogenarul dirijor Georges Prêtre - muzicianul unor aşezări lăuntrice pe care le aduce senectutea, experienţa comunicării, înţelepciunea, apoi participarea muzicienilor orchestrei, o participare a cărei acuitate se dovedeşte a fi un reflex al profesionalismului cultivat de generaţii în aceste locuri, reacţia nuanţată a publicului… întregul climat al momentului, somptuozitatea sălii de concert, a spaţiilor de dans oferite de palatul ce găzduieşte celebrul Kunsthistorisches Museum, întreaga atmosferă, totul îmi părea orientat pe direcţia definirii unei bunăstări sufleteşti iradiante, bucurie pe care ţi-o oferă clipa ce va să fugă… amintirea căreia ne străduim a o reţine… moment ce nu te poate lăsa indiferent; căci colţul umezit al ochiului te trădează.
Prêtre a apărut pentru a doua oară la pupitrul Filarmonicii vieneze în cadrul concertului oferit cu prilejul Anului celui Nou, semn că este mult preţuit de public, de muzicienii orchestrei. Aparţin cu toţii formaţiei simfonice extinse a Operei de Stat; dar în privinţa stagiunii simfonice se manifestă drept societate independentă gestionată de înşişi muzicienii ansamblului.
De această dată nici publicul – oameni norocoşi care şi-au obţinut locul prin tragere la sorţi, şi nici muzicienii orchestrei nu au avut parte de o petrecere prelungită de Revelion; nici pomeneală de nopţile de sărbătorească ghiftuială de pe la noi; şi nu trebuie să privim prea departe. |n Germania, spr
