În România există circa 250 de cetăţi şi biserici fortificate construite de saşi începând din secolul XIV şi continuând până în secolul XVIII. Ele reprezintă o mărturie vie a modului de viaţă şi a organizării societăţii săseşti din perioada respectivă. Principalele oraşe locuite de saşii transilvăneni au fost cele şapte cetăţi ("sieben burgen") care au dat numele german al Transilvaniei, "Siebenburgen": Bistriţa (Bistritz), Braşov (Kronstadt), Cluj (Klausenburg), Mediaş (Mediasch), Orăştie (Broos), Sibiu (Hermannstadt) şi Sighişoara (Schburg). Denumirea de "Siebenburgen" are în jurul ei controverse importante în rândul istoricilor. Prin "Siebenburgen" se înţelegea iniţial numai provincia Sibiului, astăzi ea cuprinde regiunea de podiş dintre Munţii Apuseni, Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Orientali, într-un cuvânt, Ardealul.

Bistriţa (Bistritz)

Prima colonizare a zonei Bistriţa de către saşi a avut loc în anul 1206, când a fost întemeiată localitatea Nosen (Bistriţa), regiunea din jur fiind denumită Nosnerland. În anul 1465 Cetatea Medievală din Bistriţa avea 18 turnuri şi bastioane. În această perioadă Bistriţa devine unul din cele mai importante oraşe din Transilvania alături de Braşov, Sighişoara şi Sibiu. Cetatea era apărată de meşteşugarii oraşului grupaţi în bresle. Fiecare breaslă avea în grijă un turn de apărare.

Astăzi, din cetate au mai rămas unul din turnurile de apărare, Turnul Dogarilor cu cele trei nivele şi 35 m înălţime, Biserica Evanghelică construită în secolul al XV-lea în stil gotic, cu un turn înalt de 75 m şi unele bucăţi din zid pe Strada Dogarilor şi în Piaţa Unirii.

Braşov (Kronstadt)

Unul dintre oraşele din Evul Mediu, ce s-au conservat foarte bine este Braşovul. Vechiul oraş întemeiat de Cavalerii Teutoni în 1211, era locul de întâlnire a oamenilor puternici şi bogaţi, breslele de aur