"Retail" (pronuntat "riteil") este un cuvânt de tip bumerang (concept propus de prof. Florica Dimitrescu), adica un imprumut intors, dupa o vreme, in limba care l-a dat cu imprumut sau in alte limbi "nevinovate", imbogatit cu sensuri sau conotatii noi. Dictionarele englezesti pun verbul "to retail" pe seama unui v.fr. "retailler" "a taia". Prima consemnare a substantivului "retail" cu sensul "vânzare in cantitati mici" (atât de mici, comparate cu marfa din depozit, incât semana cu o aschie sarita in timpul cioplirii lemnului) dateaza in engleza din 1433 si se traduce in franceza prin "en détail", "cu amanuntul, cu bucata". (Un petit détour: Dictionarele românesti cele mai frecvente, "Dictionarul explicativ" si "Dictionarul de neologisme" indica, drept etimon al rom. "detailist" pe fr. "détailliste". Singurul dictionar francez care il consemneaza insa pe "détailliste" este Littré, care, dupa ce il eticheteaza drept neologism, il gloseaza ca "écrivain qui se complait ou qui excelle dans les détails". Comerciantul cu amanuntul se numeste, in franceza, "détaillant", nu "détailliste"! Prin urmare, rom. "detailist" trebuie explicat oricum altfel, numai prin franceza, nu! Sa fie, oare, de origine germana...? Ridice manusa cei mai priceputi decât noi...) Spre deosebire de angrosist, cunoscut mai inainte ca negustor cu ridicata sau, si mai inainte, ca toptangiu (adica vânzator cu toptanul), "retailerul" (cotropitorul sinonim neologic-anglicist pentru mai vechiul si pretentiosul neologic-frantuzist "detailist" sau pentru mai vechiul negustor cu bucata) lucreaza cu clientul final, consumatorul ale carui cumparaturi au loc, in drumul pâna acasa, intr-o plasa sau, mai nou, in câteva plase stivuite in portbagajul automobilului. Din fudulie (oh!, termenul strain acopera realitati, are subtilitati inexistente in echivalentul românesc...), lene sau crasa ignoranta, presa, si cea gene