Pe urmele a sute de orfani din Iasi carora li s-a pierdut definitiv urma Adoptiile internationale de pina in anul 1998 au facut ca sute de copii sa dispara pur si simplu fara urma. Statul nu a monitorizat in nici un fel evolutia acestora si nu are nici o informatie despre ei. Unii din acei copii, acum maturi, se intorc insa la Iasi sa-si cunoasca familia. Multi, acum oameni bine educati, isi descopera uluiti originile. Ce s-a intimplat insa cu sutele de copii despre care autoritatile nu mai stiu absolut nimic de cind au iesit din tara? Urma a sute, poate chiar mii de copii s-a pierdut in urma adoptiilor internationale de pina in 2001. Monitorizarea defectuoasa si lipsa de interes din partea autoritatilor romane a costat statul roman pierdea unui numar important de copii. Cu toate acestea, adoptiile internationale au reprezentat o adevarata mana cereasca pentru o parte dintre copiii care au plecat din Iasi la familii din strainatate. Copii cu probleme medicale, cei de virste mari si copiii romi au fost cei mai avantajati de adoptiile internationale. Nimeni de aici nu ii voia. Viata multora s-a schimbat insa radical in bine in momentul in care au fost adoptati in strainatate. Desi au trecut ani si lucrurile s-au mai schimbat, problemele de atunci din cazurile adoptiilor determina si acum interzicerea acestora. Exista propuneri pentru schimbarea legii, insa adoptiile internationale sint in continuare interzise. Chiar daca astfel multi copii ar putea fi salvati de o existenta mizera, fara o familie care sa-i sprijine. Un astfel de caz este si cel al unui baiat care a plecat in Elvetia in 1993. La mai bine de zece ani s-a intors in tara sa-si caute parintii naturali. Dezamagirea a fost crunta si, de la acea vizita, nu s-a mai intors. Si-a gasit mama beata Vasile avea cinci ani cind o familie de tineri din Elvetia s-a oferit sa-l ia la ei pentru a-l ajuta sa-si rezolve pro