Ca să nu mai fug de el de câte ori vin in Oradea, nu m-a mai invitat la crâşme - m-a luat la bazin.
da' nu-i o ţâră cam frig pe gheaţa asta? m-am fandosit in receptor.
da de unde, domle, e chiar plăcut! te duc şi la saună.
Well, n-am scăpare! N-am cum s-o dau cotită. Mi-a comunicat propunerea cu o voce sadică. Altădată il mai fentam - ziceam că vin sau plec din Oradea cu o săptămână mai devreme sau mai târziu. Ca un făcut, pedeapsa cerului!, dădeam peste el undeva prin târg in ziua următoare. Odată, cum ieşeam din supermarket, hop şi el in Măzduliţa lui verde, veche de 30 de ani, pe nas cu ochelarii ăia imenşi pe o faţă pitică - semn că ieşise din cartier şi ii trebuia echipament special de şofat. Urma să ajung in Oradea peste trei zile. A luat o mină tragică, dar calmă. I-am explicat că, uite, taică-meu pune murături şi m-a rugat să vin să-l ajut.
da' ce murături pune taică-tău in aprilie?
cum ce murături? corcoduşe, moare după corcoduşe murate cu o fleică de miel alături.
Altădată il anunţasem că plec la mănăstirea Râmeţ cu soră-mea.
păi hai să bem ceva de despărţire, dle!
Când era de băut, nu venea să mă ia cu Măzduţa - avea chef să bea şi el 6-7 beri, ca omu. Adică venea, de ce să mint, da' nu mă ducea decât până la el, in Piaţa Scurtă. Acolo parca, işi scotea ochelarii de cursă lungă şi o luam pe jos până pe malul Crişului. La bodega lipită de bloc zăcea nea Piroş, fost miliţian, acum pensionar de succes. Când il vedea pe Mişu, răcnea cu sticla de bere spre stele: vecineee, uandărful! O tăiam prin parcul pensionarilor - mesele de şah sclipeau in bătaia lunii -, traversam podul de pontoane şi intram in ştrandul Saturn. Ce-i al lui e-al lui - nu ascultă decât muzică bună, deşi in ultimul timp a dat-o pe rockuri progresiv-depresive. Dacă-i Gosser, apăi Gosser să fie!
tată, ai văzut ce buculiţe avea barmaniţa aia? şi
