"Nu trebuie să ne comportăm ca nişte ucigaşi în serie. Politicienii nu sunt nişte killeri profesionişti, ci nişte oameni care trebuie să înţeleagă societatea în care trăiesc şi să o reprezinte. Dacă nu reuşesc, trebuie să plece acasă", a declarat acum două zile Cristian Preda.

În opinia mea, Preda a esenţializat într-atât de minuţios şi de limpede finalitatea politicii, încât până şi o maimuţă trepanată ar trebui să înţeleagă că un stat nu poate avea pretenţii la progres moral, istorie şi imagine externă, atâta timp cât scoate la înaintare plutoane întregi de arendaşi, combinagii, mardeiaşi, repetenţi, mocangii, tarabagii şi sifonari. Şi pentru că am înşirat toate aceste "branduri" fertile, nu mă pot abţine să nu fac un scurt popas şi în fanariotismul aleşilor noştri.

Ascultând înregistrările în care mujahedinul din CJ, alias Bunea Stancu, acuza redacţia "Obiectiv" că ar fi aservită nu ştiu căror interese obscure, am avut pentru prima oară senzaţia că în mintea lui Stancu s-a inculcat viermele nesiguranţei. Mai exact, lui Bunea Stancu pare a-i fi frică. Nu ştim de ce, nu ştim de cine - în orice caz nu de Dumnezeu - dar cert este că megalomania ţărănească cu care-şi promova până de curând "virilitatea" politică, începe uşor să ia forma unei disperări, ca şi când l-ar apăsa ceva mai mult decât politica, ceva ce se află în spatele politicii şi care, poate, cântăreşte multe contracte dubioase. Cel puţin asta se simte în "aer".

În ceea ce o priveşte pe fecioara de fier a PDL-ismului brăilean, Giana Pătraşcu, nu avem de-a face nici măcar cu un "killer profesionist", ci ne aflăm în faţa unei dileme antropologice: lenea şi lipsa de opinie să ţină oare de instinctele primare ale parvenitismului? Adeptă a inacţiunii şi lipsită de orice etică politică, Giana Pătraşcu nu s-a remarcat în nimic, mai ales din postura de lider al PDL Brăila, decât p