Spectacolul. Despre piesa "A House not Meant to Stand" (in româneste "Doamna noastra din Pascagoula") nu se pomeneste in volumul de memorii ale lui Tennessee Williams fiindca el se opreste la anul aparitiei, 1975, iar piesa e scrisa mai târziu, fiind ultima creatie a autorului. Poarta insa amprenta la fel de puternica a acestuia, fara sa fie o capodopera - nici prin constructie, nici prin originalitate (trateaza aceleasi teme ce se regasesc in universul dramaturgului - frica de boala si de moarte, pierderea luciditatii, degradarea fizica si psihica, familia ca inchisoare ce poate deveni fatala). Atmosfera incarcata de tensiuni si de cuvinte nespuse aminteste si ea de marile creatii - "Pisica pe acoperisul fierbinte", "Menajeria de sticla", "Un tramvai numit dorinta". Bella si Cornelius McCorkle se intorc de la inmormântarea fiului lor, Chips, si reintra intr-o casa in pragul prabusirii (tavanul trebuie inlocuit, ploaia intra in casa, mobila e veche, tapetul curge de pe pereti) si intr-o viata despre care lesne se poate spune acelasi lucru. Macinati de boli fizice (Cornelius) sau psihice (Bella) cei doi isi gasesc evadarea fie in comportamentul dusmanos fata de ceilalti, chiar cei din familie, care sunt mai sanatosi (in cazul lui Cornelius), fie in amintiri, in tratarea iluziei drept realitate (in cazul Bellei, mama a trei copii goniti din casa de sotul ei, care nu admitea fragilitatea fiicei, orientarea sexuala a unui baiat si neseriozitatea celui de al doilea).

Premisele justei distribuiri in cele doua roluri principale a unor actori cu experienta sunt ratate din cauza lipsei de idei regizorale care sa elimine timpii morti ai piesei si sa dea greutate momentelor de impact real ale acesteia - relatia Bellei cu nevazutul ei fiu, Chops, cu care vorbeste de parca ar fi prezent sau dialogurile despre Bella purtate de Cornelius fie cu vecinii, fie cu fiul. Spect