E-o mare greşeală de zîmbet

Cînd mergi prin livada cu vişine:

Ai putea să le faci să se rupă

Dintre frunze, pe trup să te mişune;

E-o mare greşeală de suflet

Să ridici pîn’ la gură o piatră:

S-ar muia în trecutul tău umed,

Ţi s-ar scurge din mîini dintr-o dată

Şi-un izvor te-ar cuprinde de glezne.

E-o mare, oh, mare greşeală,

Deşi ţi se pare-aşa lesne,

Să umbli, prin lumea mea, goală…

E-o mare greşeală de zîmbet

Cînd mergi prin livada cu vişine:

Ai putea să le faci să se rupă

Dintre frunze, pe trup să te mişune;

E-o mare greşeală de suflet

Să ridici pîn’ la gură o piatră:

S-ar muia în trecutul tău umed,

Ţi s-ar scurge din mîini dintr-o dată

Şi-un izvor te-ar cuprinde de glezne.

E-o mare, oh, mare greşeală,

Deşi ţi se pare-aşa lesne,

Să umbli, prin lumea mea, goală…