- Cultural - nr. 470 / 29 Ianuarie, 2010 Azi, cand "lumea nu mai citeste nimic", patriotismul devine, pentru un autor, pentru un roman adevarat, o sansa a unei victorii personale. Acest lucru il demonstreaza si recenta carte "Stindardul nostru-i demnitatea", a lui Iosif Albu. Intr-un fel, autorul paseste pe drumuri deschise de inaintemergatori, intr-o istorie zbuciumata, mereu involburata de intamplarile timpului. "Printre neamurile fara noroc, ne numaram in frunte noi, romanii…. _ spunea Mircea Eliade. Istoria neamului romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit intr-un uragan si am crescut in vifor. Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti….Timp de secole, am luptat singuri. Istoria se facea in Apus, fara noi, dar datorita sangelui nostru". Plecand de la aceste premise, cartea lui Iosif Albu constituie o lectie de istorie. "A scrie cuvinte fundamentale _ aminteste Nicolae Baciut in cuvantul introductiv _ nu inseamna a face compromisuri estetice, sub paravanul sentimentelor patriotice". Pentru Iosif Albu ce scrie devine, vizibil, o bucurie a clipei sincer traite, plecand dinauntrul sentimentelor si din nevoia ardenta de stabilitate a patriei. Exemple in literatura romana, pentru a ilustra acest deziderat, sunt destule. "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,/Tara mea de glorii, tara mea, de dor?/Bratele nervoase, arma de tarie,/La trecutu-ti mare, mare viitor!" _ scria Eminescu. In aceeasi idee se situeaza versurile lui George Cosbuc din poezia "Decebal catre popor": "Dar va ganditi, eroi,/Ca zeii sunt departe, sus,/Dusmanii langa noi"; "Testamentul" lui Ienachita Vacarescu: "Urmasilor mei Vacaresti,/Las voua mostenire/Cresterea limbii romanesti/Si-a patriei cinstire"; cuvintele poetei Daniela Crasnaru afirmand, de pilda, ca "apararea culturii este echivalenta cu apararea frontierelor de stat". Sunt toate acestea dove