Că ştie să extragă dintr-un gen precum filmul expresionist o capodoperă ca Nosferatu: Phantom der Nacht (1979) sau dintr-un actor care a consacrat genul respectiv, precum Klaus Kinski, tot ce este mai bun, mai autentic filmic, Herzog a demonstrat-o deja, iar filme precum Aguirre, der Zorn Gottes (1972), Woyzeck (1979) sau Fitzcarraldo (1982) alcătuiesc palmaresul unui maestru.
De data aceasta, genul cu care se joacă dexter Herzog în Bad Lieutenant... este filmul noir, departe însă de cartierele cu trafic intens ale crimelor metropolitane, într-un mărunt cartier din sud, în New Orleans, după devastatorul uragan Katrina, într-o atmosferă leşinată de lassitude şi trândăveală paludică. În centrul police story-ului se află locotenentul Terence McDonagh (Nicolas Cage), pe cât de eficient pe atât de neortodox în a aplica legea, iubita sa Frankie (Eva Mendes), o prostituată fermecătoare cu un aer tropical de preacurvie latinoamericană, şi un caz complicat: uciderea unei familii de ilegali imigranţi senegalezi, printre care şi doi copii. Pe tot parcursul filmului, de la primul gong, salvarea lui Chavez, un deţinut uitat într-o puşcărie inundată, nu înainte ca acesta să trăiască suspansul unui pariu legat de creşterea cotei apelor în raport direct cu durata lui de viaţă, avem, pas cu pas, declinul sulfuros-flamboaiant al locotenentului Terence. Nimic nu-i stă în cale poliţistului când trebuie să facă rost de o nouă doză de cocaină, iarbă etc. care-i alină durerea de spate dobândită în exerciţiul funcţiunii - pe lângă acestea, vicodinul pare un sirop de tuse -, şi îi alimentează dependenţa. Sunt tapaţi cu insigna şi pistolul la vedere clienţi ai iubitei lui, jucători de fotbal american, fii de bani gata, call-girls, traficanţi mărunţi etc. Pe măsură ce evenimentele devin tot mai tulburi şi situaţia mai complicat-periculoasă, Terence este tot mai high
