Admir in Aurel Contras un creator al generatiei mature locuit inca de buna-cuviinta a ruralului profund dintr-o vatra de sat de sub Mesesul Salajului. Artistul a copilarit doar lânga mama, sub Dictatul de la Viena, in satul Catelul românesc din zona Zalaului. Aici s-a intors in anul 2000 cu o retrospectiva oferita Muzeului de arta "Ioan Sima" din Zalau, pe care il va onora din nou cu itinerarea actualei expozitii de la ICR Bucuresti, deschisa din data de 20 ianuarie.
In prima tinerete, Contras a lucrat in Banat, a venit apoi la studii de sculptura la Clujul lui Ladea. Mircea Spataru, aproape congener, i-a fost asistent la clasa lui Arthur Vetro. Dupa 1973, cariera lui Aurel Contras se deseneaza la Bucuresti, la inceput printre decorurile Operei, apoi ca restaurator de lemn la Muzeul Satului. In anii '80, a fost remarcat de mai multe ori la concursul international de la Ravenna, dedicat bronzului pe teme dantesti.
Sculptorului Contras i se potriveste cel mai bine verbul "a dramui" atunci cand pune in opera lemnul, lutul modelajului sau piatra de simpozion monumental. Dar si atunci când face sa conlucreze bronzul in chivotul lemnului sau reia, in modelaj, striatiile de pe blocul de piatra. Spatiul iradiant din jurul formelor sale calme e atras de un centru, care, de mai bine de un deceniu, este hotarât de trama crucii. In selectia cu valoare retrospectiva de 30 de piese statuare insotite de desene, prezentata la ICR Bucuresti, trimiterea catre un miez de tâlc arhaic devine impresie dominanta. Din ea se alimenteaza senzatia de reculegere, de impacare cu obârsiile. Sunt Semne pentru arca, Semne pentru parinti, Semne aleinaltarii, Peceti-scut. De doua decenii, retras in atelierul sau, sculptorul a polisat câteva stilizari figurative care se orchestreaza pe un dublu registru: arhaicul si christicul. Cavalerii mai timpurii semnati de Contras sunt acum s
