S.O.Vîntu se apucă să investească la greu în republica Moldova, Traian Băsescu face băi de mulţime ca un rock-star, cum spune Andra Bădicioiu. Unul lucrează cu capital financiar, celălalt cu capital simbolic. Dar amândoi vor acelaşi lucru: inocenţă.
Inocenţa este cea mai căutată marfă din lume.
Situaţia îmi aminteşte de România de acum 10-20 de ani. La fel au fremătat de bucurie alţii văzînd o imensă masă de carne de tun plină de inocenţă mediatică, financiară şi fără prea mare înţelegere politică.
Şi oamenii s-au pus pe construit bule, faţade frumoase. Mă uit la noi acum. Avem un discurs cinic exact ca al celor care au făcut capital serios pe seama inocenţei noastre. Într-un fel, ei sînt modelul de succes absolut. N-am învăţat nimic altceva decît să spunem un plictisit “totul e de rahat” (măcar de am avea o consecvenţă demnă şi în nihilism, dar e doar frică). Exact aşa cum spun Vîntu & Băsescu. Cu o completare: Totul e de rahat, deci să facem nişte bani (sau să cîştigăm nişte putere).
Cînd i-am văzut pe moldovenii de peste Prut jubilînd în jurul lui Băsescu îmi venea să le strig: atenţie, păstraţi-vă inocenţa pentru chestii cu adevărat mari. Băsescu s-a dus acolo şi le-a ţinut un discurs care i-a făcut probabil plăcere lui Vîntu: o să suferiţi, trebuie să vă doriţi UE, dar veţi avea facturi mai mari, preţuri mai mari, multe vor fi mai nasoale. Aşa e, nici măcar nu se mai obosesc să caute avantajele, ele sînt de la sine înţelese. Iar oamenii aplaudă cînd sînt anunţaţi că le va fi mai rău.
A fost un prilej să ne reamintim totuşi că nu întîmplător e acum aşa atmosferă moartă de blazare, sictir şi oboseală: pentru că am fost şi noi ca ei.
P.S. Băsescu a început să exploateze potenţialul Rep. Moldova mult înainte de Vîntu. Întîi vindem mărgelele de sticlă, dup-aia le luăm banii.
S.O.Vîntu se apucă să investească la greu în republic
