Au trecut deja trei luni de la mica noastră dispută blogosferică referitoare la ideea că “Literatura poate fi şi pe bloguri“. Bloggerii, fiecare după talentul său, au continuat să scrie pe internet texte care, cel puţin după părerea unora, pot fi considerate literatură. Între timp, unii literaţi, văzând, probabil, cum le scapă printre degete autoritatea dobândită în afara internetului, se împotrivesc oricărui fenomen cultural neavizat de ei înşişi. Asta în vreme ce alţii dovedesc un nihilism literar de-a dreptul admirabil. Mă rog, nihilism e mult spus, pentru că aceştia, spre deosebire de nihilişti, nu contestă fără noimă dogmatica literară autohtonă. O mostră de manifest împotriva încremenirii în proiect am găsit pe site-ul bookiseala.ro, într-un articol intitulat “Blogul nu e literatură? Cine validează?“. Este, totodată, o dovadă în plus că literatura este şi pe bloguri. Un text care merită citit cu atenţie, pentru că sparge prejudecata conform căreia textele de pe bloguri sunt fără valoare şi ameninţă bunul mers al lumii literare. Citez doar câteva fraze de pe bookiseala.ro: “Dacă dogmaticii canonului literar românesc ar face o analiză obiectivă a spaţiului virtual românesc, ar înţelege şi ei că actul literar nu este numai acea acţiune validată lângă vreun şemineu – fie chiar de la Păltiniş – şi tipărită pe vreun instrument produs de Gutenberg, ci şi acela care se multiplică şi pe noile instrumente de comunicare. Cu ce e mai prejos e-reader-ul decât suportul de hârtie? De multe ori, tirajele cărţilor nu depăşesc câteva sute de exemplare, iar a post-urilor on-line câteva mii. Ce instanţă hotărăşte ce e literar şi ce nu e? În nici într-un caz şcoala românească încremenită în proiect.” “Ar fi reuşit Andrei Ruse să vândă mai multe cărţi decât preşedintele Uniunii Scriitorilor din Bucureşti, Horea Gârbea, dacă nu ar fi rostogolit pe net povestea dramatică a lui Soni? A