In functie de partidele politice angrenate, miscarile interne au diverse semnificatii. Se experimenteaza, acum, fie dramatismul noutatii contestarii liberal-democrate, fie presiunea schimbarii social-democrate, fie o incercare de rearanjare a leadershipului liberal. Pe scurt: reformare in PD-L, schimbare in PSD, rearanjare interna in PNL.

Congresele celor trei partide vor clarifica tensiunile interne, sau nu. Nu este neaparat necesar ca in urma congresului din PSD, schimbarea sa se produca, la fel cum nu este neaparat necesar ca marul lui Preda sa bata para lui Oltean sau actualul trandafir al lui Boc si al "ayatolahilor" de la centru.

Rememorand, singurul partid afectat puternic de luptele interne, dupa un congres, cel din 2005, a fost PSD. Antagonizarea grupurilor a slabit unitatea partidului. Din acest motiv, dincolo de anumite gafe si erori personale ale liderilor, vina pentru erodarea si esecurile PSD este colectiva.

Mircea Geoana nu a dominat partidul, ci s-a luptat sa se mentina la putere. In februarie, congresul ii va confirma pozitia sau il va schimba. Repetarea fenomenului luptelor de gherila interna, produs dupa 2005, ar putea insemna suprematia detasata a PD-L pe scena politica si implozia PSD in cel putin doua partide.

In schimb, celelalte doua partide importante au avut de castigat dupa ultimele congrese.

PD-L a urcat de pe locul al treilea si a oscilat, in functie de tipul de alegeri, fie pe locul intai, fie pe locul al doilea. Centrul a comandat, filialele au executat. Traian Basescu a tras caruta si a urcat-o pe cele mai inalte culmi. Daca a venit momentul ca PD-L sa renunte la filosofie, numai si numai in cadrul congreselor se rezolva problemele interne, atunci e pregatit pentru reforma. Insa lucrurile sunt ceva mai complicate.

Din ce in ce mai vocali, o parte a liderilor, Cezar