Cea mai misterioasă, mai complexă şi mai dramatică dintre bolile psihice, schizofrenia afectează atât individul, cât şi pe cei din jurul acestuia.

Schizofrenia este o boală cronică, ireversibilă, ce afectează una din 100 de persoane la nivel mondial. Debutează de cele mai multe ori în tinereţe, la 30 de ani în cazul femeilor şi la 20 de ani, la bărbaţi.

Se manifestă frecvent prin halucinaţii şi delir, iar în formele grave de boală provoacă apatie şi lipsă de reacţie. Statistic, tratamentul medicamentos şi psihoterapeutic vindecă un bolnav din patru, iar în 50 la sută din cazuri, permite ducerea unei vieţi relativ normale, cu o bună integrare familială şi socială.

Genele, stresul şi abuzul, posibile cauze

Istoricul familial de schizofrenie creşte riscul de a face boala. Studiile asociază maladia cu factori multipli: arhitectura creierului, anumite pierderi (deleţii) la nivelul ADN-ului, anomaliile secreţiei de neurotransmiţători la nivel cerebral, de tipul dopaminei şi glutamatului, abuzul de droguri şi de alcool, precum şi expunerea la stres in utero, în copilărie sau în adolescenţă.

Episoade de schizofrenie pot apărea şi în cazul indivizilor cu tulburări de personalitate de tip schizoid sau schizotipal. Aceştia sunt retraşi, singuratici, iar cei din jur îi cataloghează drept „bizari". Aceste tulburări ţin de aşa-numitul „spectru schizofrenic", dintre care cea schizoidă este cea mai uşoară.

Halucinaţiile şi delirul, semne de schizofrenie

Circa o treime din cazurile de schizofrenie constau în forma paranoidă a bolii. Persoanele afectate de acest tip de afecţiune au frecvent halucinaţii, delir şi tulburări de gândire. Ele răspund cel mai bine la tratament şi, în unele cazuri, îşi pot întemeia o familie.

Halucinaţiile sunt percepţii care apar în lipsa unui stimul, iar în schizofrenie se manifestă mai ales la nivel aud