Nascut in Basarabia, a trait si a murit pe Athos, fiind unul din marii vizionari ai muntelui sfant
Lumea nevazuta de langa noi
Vizionarii, monahii "sporiti", se gasesc nu numai in pustietate, ci si in obstile calugaresti. Sunt cazuri si cazuri. Uneori, in pustietate gasesti monahi foarte ispititi de primejdii, iar in obste, gasesti monahi luminati, vazatori in duh.
Am intalnit un astfel de om, un basarabean: Parintele Gavril, de la Manastirea Sfantul Pantelimon, pe Athos.1 Am stat pe langa dansul cateva zile, in 1997 si in 2002. In gradina, unde avea el ascultare; in biserica, langa relicvele Sfantului Siluan. L-am intrebat, l-am ascultat.
Am constatat ca el traieste altfel decat noi: are o deschidere fireasca spre alta lume. Fara sa fie desprins total de a noastra. Lumea nevazuta izbucneste spontan, uneori, in cea vazuta. La Parintele Gavril, nevazutul izbucneste episodic; adica stai de vorba cu el, si la un moment dat iti zice: "Tu vezi omul cela, cum urca in patru labe, si mainile ii sangereaza?". Adesea, vedea in realitate, ca si cum s-ar fi petrecut atunci, pe loc, in prezent, o scena petrecuta cu 140 de ani in urma!
In preajma lui am inteles acel eveniment psihic pe care Mircea Eliade l-a numit "salt in timpul trecut". Nu este salt in timp; este perforarea spontana a unei brese in lumea nevazuta, unde toate acestea stau scrise in "memoria" lui Dumnezeu.
Ziceam ca Parintele Gavril nu-i la pustie, ci la viata de obste. Vazand ce anvergura are, l-am intrebat: "Parinte, nu v-a atras sa mergeti la pustie?".
Adica la schituri sau la colibe de anahoreti, unde se nevoiesc isihastii in singuratate totala.
A raspuns: "Da, tare am vrut sa merg! Intr-o zi, am luat aceasta hotarare. M-am pregatit, mi-am facut traista de calator, a doua zi trebuia sa pornesc. Dar mi-a aparut Maica Domnului si mi-a spus: "Ramai aici!". Si
