Fiecare popor, civilizatie, din toate vremurile, a gasit metode mai mult sau mai putin conventionale de a rezolva problema mortilor. Daca tibetanii ii urcau pe munte si ii lasau sa fie mancati de vulturi, altii in prezent, sunt supusi criogeniei, in asteptarea unor vremuri mai bune.
LiveScience a adunat cateva dintre cele mai inedite metode de trimitere pe lumea cealalta a mortilor, in locuri si timpuri diferite.
Turnurile Tacerii Iranienii care credeau in zoroastrism obisnuiau sa-si lase mortii expusi animalelor si elementelor naturii, pe o suprafata inalta, pentru ca erau convinsi ca trupul este impur si nu ar trebui sa polueze Pamantul dupa moarte, nici prin inhumare, nici prin arderea sa.
Asa ca mortii erau dusi catre Turnurile Tacerii, unde erau lasate in voia naturii. Cand se uscau de vant si soare, ramasitele osoase erau adunate si dizolvate intr-o solutie doar de ei stiuta.
In copaci Triburile indigene din mai multe parti ale lumii au descoperit ca cea mai buna cale de a scapa de morti este aceea de a-i urca in copacii inalti. In Australia, Columbia Britanica, sud-vestul Americii si Siberia erau populare aceste practici. Mortii erau infasurati in niste carpe si urcati in copaci, pentru a se descompune.
Inmormantari vikinge pe corabii Vikingii din Evul Mediu traiau si mureau pe mare. Dupa moarte, vikingii mai instariti erau pusi pe un vas, unde se mai depozitau si mancare, bijuterii, arme si cateodata chiar servitori si animale. Corabiile erau ingropate in pamant, incendiate sau trimise pe mare. Destinatia vikingilor morti era Valhala.
Inhumari la cer, in Tibet Visul omului de a zbura se realizeaza, in credinta tibetanilor, dupa moarte. In loc sa-si ingroape mortii, tibetanii ii trimiteau in varful muntelui si ii lasau acolo ca sa fie mancati de vulturi. Uneori corpurile erau unse cu faina si l
