Lucram la un săptămânal care a stat pe piaţă puţin, dar a avut o viaţă tumultuoasă. Redacţia se reorganiza aproape o dată la două luni, întârzia îngrozitor plata salariilor, aşa că duceam o viaţă veselă. Chiar dacă mai rămâneam fără bani de ţigări sau întârziam să-mi plătesc telefonul, cunoşteam multă lume.

Printre ăia care se pendulau pe acolo erau mulţi proaspăt absolvenţi de Jurnalism sau Litere, pe care patronul publicaţiei putea să-i ţepuiască relativ uşor la bani, fiindcă se mulţumeau cu puţin şi ardeau de nerăbdare să-şi vadă numele tipărit pe o bucată de hârtie. Din când în când ieşeam la bere cu puştii care îmi fuseseră daţi în grijă, în calitatea mea de "jurnalist experimentat".

Lili

Printre ei era şi o fată care făcuse trei ani de Litere la Cluj, după care se transferase la Bucureşti, unde terminase facultatea. Avea 21 de ani şi arăta bine, chiar dacă era uşor plinuţă şi promitea ca la 40 să ajungă un caşalot. Se uita la mine cu admiraţie când scoteam pe nas cine ştie ce gogomănii să impresionez "copiii". Într-o seară mă pregăteam să plec înspre casă, când m-a rugat să mergem la o cafea doar noi, fiindcă vrea să se sfătuiască despre o problemă delicată cu mine.

Am mers la o terasă din apropiere, unde, roşie la faţă şi cu o voce gâtuită, a început să-mi povestească viaţa ei. Mi-am dat seama că mă confunda cu ceva gen "curierul inimilor" sau "bunica vă sfătuieşte". La Cluj, se încurcase cu un dom' profesor, poet şi ocazional filozof, om la 50 de ani, cu odrasle de vârsta ei şi nevastă de anii lui. Venind la Bucureşti se încurcase şi cu un coleg de an, copil de oameni bogaţi, posesor de maşină patru ori patru şi vilă la mare, pe scurt un june plin de perspective. Îi iubea sincer pe amândoi. Îi spunea tânărului că merge o dată la două săptămâni la părinţi, în satul de lângă Cluj unde se născuse, dar făcea o haltă de