În cercurile Craiovei de la 1900, la o cafea la Minerva sau la colţ de stradă, alergătura după senzaţional făcea parte din cotidianul acelor vremuri. Discuţiile despre celebrele personaje ale timpului erau singurul antidot ce putea să-i trezească din toropeală pe cei ce în mod curent sufereau de plictiseală.

În faţa unui ziar ale cărui pagini nu satisfăcea pe deplin nevoia de senzaţional, domnii vremurilor trecute din Craiova comentau frenetic, încă de la primele ore ale dimineţii, tot felul de fapte diverse petrecute local, pentru a risipi monotonia inerentă oricărui oraş de provincie.

Conform spiritului vremii, cele mai pasionante discuţii se ţeseau cu privire la faptele în care era vorba despre bani, ne sugerează Nicolae Brădişteanu, în paginile care ilustrează viaţa Craiovei de la 1900.

Deseori, în acordurile tarafului lui Gheorghe Buică sau lui Zaharia şi Nae Ionescu, în timp ce chelnerii serveau vinuri, cafea şi siropuri, discuţiile se învârteau în jurul escrocheriilor lui Alexandru Dumitrescu, de meserie contabil, falsificator de mandate poştale, care lucrase după un procedeu simplu, dar eficace.

„Speculând modul defectuos de plată al mandatelor, îşi trimitea singur pe diferite nume şi adrese sume mici de bani. Ştiind când factorul poştal distribuia mandatele, îi ieşea înainte, pentru că la adresa indicată el nu exista. Primea mandatele şi după cum era obiceiul se prezenta cu el spre încasare la casieria Poştei, după ce mai întâi avusese grijă să-i modifice suma. Practicând acest procedeu timp mai îndelungat, escrocase valori apreciabile, producând o mare derută, fiindcă nu se cunoştea potrivit cărui fapt se produc goluri în casă“.

Vâlvă mare la aflarea veştii. Lumea comenta, analiza şi încerca să descurce acum enigma bunăstării sale.

În atmosfera unor vremuri apuse

Orice ar fi pătruns în cafenele ar fi fos