O să redau comentariul unui cititor, domnul Victor Giosan, la postarea despre Moldova. Ce am scris acolo nu vrea să presupună că era mai bun Voronin, că sînt comunist anarhist sau libertarian sau mai ştiu eu ce, cum au scris deja prea mulţi. Şi dacă sînt sceptic în faţa unor acţiuni de propagandă nu înseamnă automat că sînt cele enumerate mai sus.

Se spune acolo că Moldova are de ales între UE şi nimic, şi o zonă gri incertă. Exact acolo a fost şi România. Cu ce ne-am ales că am crezut ca orbii într-un singur destin? Am repetat ca papagalii UE şi n-am făcut nimic pentru noi – am luat cu braţele deschise tot felul de preţuri nedrepte plătite abia într-o mică parte. Sfatul meu era următorul: e doar politică, nu trebuie să intri cu sufletul în UE, sufletul ţi-ar putea mări dobînda la împrumuturi:)). Nu suport fraza “altă cale nu e există” chiar şi atunci cînd chiar nu există. Cine e mai nedemocratic?

Critică nu înseamnă un cocktail molotov aruncat în Guvern. Şi nici o generaţie automat cinic-nihilistă. Am ales reacţia domului Giosan pentru că are toate reproşurile expuse într-o formă civilizată şi interesantă. E un compendiu bun şi un punct de pornire excelent.

Postarea dumneavoastra despre vizita lui TB in Moldova ma provoaca la un raspuns. Faceti parte din generatia care imbina cinismul nihilist cu utopia anarhismului libertar pentru ca e de bon ton sa fii impotriva sistemului (sau a ideologiei unice neo(ultra) liberale cum le place sa spuna noilor/vechilor stingisti francezi). Faceti parte din generatia care poarta cu mindrie si uimitoare ignoranta tricourile cu portretul lui Che fara sa va intrebati un moment ce a produs sistemul comunist in tari precum Cuba sau Cambodgia sau cam peste tot pe unde a fost experimentat (nu vreau sa va dau exemplul Coreei de Nord pentru ca il veti considera extrem). Asta asa ca un comentariu general. Acum sa r