Gerul îngreunează găsirea hranei, iar animalele sălbatice sunt ajutate să supravieţuiască. Paznicii fondurilor de vânătoare merg zilnic peste 10 kilometri pe jos, pentru a duce mâncare vânatului.
An de an, odată ce temperaturile încep să scadă sub zero grade, adăposturile din mijlocul pădurii încep să fie umplute cu fân, porumb sau bulgări de sare. Pentru că iarna animalele nu-şi pot găsi atât de uşor hrană în pădure, pădurarii de vânătoare vin cel puţin o dată pe săptămână să le aducă porumb, lucernă şi sare. Sacii cu hrană sunt căraţi în spate, pentru că drumurile sunt blocate de zăpadă, iar maşinile nu pot să ajungă la hrănitori şi sărării. Ion Bălan este pădurar de vânătoare de anul trecut. Zilnic, merge în fondul de vânătoare pe care îl administrează, pentru a verifica dacă animalele mai au mâncare. De când a preluat fondul, a reuşit să construiască încă şase hrănitori şi să recondiţioneze alte patru. „Merg zilnic în pădure pentru a distribui harnă şi pentru a verifica instalaţiile vânătoreşti. Astăzi am dus porumb, pentru căprioare, mistreţi, iepuri şi fazani. Duc şi drobi de sare, pentru că animalelor le place sarea foarte mult. A fost mai dificil în această perioadă, cu temperaturi foarte scăzute, pentru că am mers peste zece kilometri pe jos, cu sacul în spate şi cu raniţa pe umăr, pentru a duce hrană vânatului. În unele dimineţi, îmi îngheţau mâinile şi picioarele, dar trebuie să le duc, ca să nu sufere de foame“, spune Ion Bălan. Toate cele 30 de fonduri de vânătoare sunt alimentate cu fân, porumb, drobi de sare şi altă hrană.
