Mircea Marian: "Nomenklatura din PDL și Traian Băsescu au decis să-l păstreze pe Emil Boc la conducerea partidului. O soluție inevitabilă?"

Liderii PDL îşi închipuie că, până la alegerile din 2012, uitate vor fi toate mizeriile pe care le-au făcut în contul victoriei lui Traian Băsescu. Cum i-au dat doamnei Udrea dreptul de a gestiona fonduri europene de miliarde de euro, fără ca aceasta să fi dovedit vreo competenţă profesională. Cum au vrut să-l facă parlamentar pe adolescentul întârziat Honorius Prigoană.

Cum au ajuns contribuabilii români să plătească sute de mii de euro în contul despăgubirilor acordate funcţionarilor epuraţi pe criterii politice. Cum l-au ajutat să ajungă primar al municipiului Vâlcea pe un cetăţean judecat pentru corupţie, iar după ce omul a fost băgat la închisoare, bugetul va acoperi costul organizării unor noi alegeri.

Toate aceste fapte s-au petrecut în paralel cu o halucinantă discuţie despre reformarea PDL, care-mi aminteşte de confruntările din primăvara anului 1990. În acel an, un grup mic, antipatizat de majoritatea alegătorilor, cerea insistent ca Ion Iliescu şi alţi comunişti să se dea la o parte şi să lase puterea pe mâna celor nepătaţi. Acum, Cristian Preda şi Monica Macovei vorbesc, în PDL, despre gestionarea „resurselor umane” - o modalitate discretă de a le sugera baronilor Blaga, Videanu şi Berceanu că ar trebui să se pensioneze.

Şi, care a fost reacţia celor vizaţi? În loc să se enerveze şi să sară la bătaie, oamenii au declarat că sunt primii care vor reformă şi o nouă politică de cadre. Că abia aşteaptă să „deschidă” partidul în faţa unei tinere generaţii. Exact aşa a procedat şi Iliescu în 1990: a preluat discursul anticomunist al adversarilor săi şi a câştigat alegerile prezentându-se drept „adevăratul” promotor al idealurilor „revoluţiei”.

Congresul PDL este