2010 nu este un an electoral pentru cetatean, dar este unul pentru partide. Luptele interne sunt parca mai aprige ca niciodata in PSD si PNL. Chiar si PD-L, partidul despre care s-a spus de multe ori ca actioneaza ca o portavoce a glasului de la Cotroceni, nu pare sa mai fie atat de linistit ca odinioara.
La toti vin congrese, la toti se anunta potentiale schimbari. Dar ce are de castigat Romania din aceste batalii intestine? Mai bine zis, are ceva de castigat?
Cloaca de la PSD
Cei mai vocali si divizati sunt in aceste zile social-democratii. Dupa o infrangere umilitoare si usturatoare la prezidentiale si povestea naucitoare a flacarii violet, batalia pentru posturile de conducere din partid este normala. E firesc ca PSD sa isi doreasca intrarea in alta epoca, intr-una in care spere sa mai si invinga la vreun scrutin.
Durerea principala legata de viitorul celui mai mare partid din tara este ca figurile propuse la presedintie sunt toate prafuite. Nastase, Mitrea, Geoana nu reprezinta o garantie a schimbarii in PSD, ba dimpotriva, toti trei sunt garantul pastrarii actualei stari de fapt in partid si la nivelul perceptiei publice.
Nici cu Cristian Diaconescu nu se face primavera din pacate, in ciuda imaginii sale bune, de politician nepatat (poate cu exceptia scurtului scandal legat de sotie). De ce? Pentru ca Diaconescu nu are taria de a fi presedinte pe propriile picioare. Nici candidat nu a putut fi fara acordul grupului de la Cluj.
Daca va fi ales,Diaconescu va reprezenta o imagine frumoasa intr-o vitrina stralucitoare, iar de la spate partidul va fi condus de aceiasi eterni baroni. Reforma atat de necesara pare compromisa din start la PSD.
Frica de neant din PNL
La PNL Crin Antonescu se scalda inca in laurii celor doua milioane de voturi obtinute la prezidentiale, scor mul
