Herta Muller, "Inca de pe atunci vulpea era vanatorul", traducere de Nora Iuga, Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), colectia "Raftul Denisei", 220 pag.

Acest roman, pornit de la un scenariu de film scris in colaborare, a aparut in Germania in 1992. Foarte buna versiune romaneasca, realizata de poeta si prozatoarea Nora Iuga, a fost publicata acum 15 ani si a trecut aproape neobservata. De la anuntarea Nobelului pentru literatura 2009 - de cand Herta Muller a devenit peste noapte cel mai cunoscut scriitor in viata originar din Romania, si un subiect-bomba pentru mass-media de la noi - si-au dat cu parerea despre ea o multime de publicisti, dintre care majoritatea nu-i citisera nici una din cele trei carti de proza traduse in romaneste (plus doua de poeme-colaje, interesante ca experiment ludic pe urmele avangardei). Zarva mediatica, axata in principal pe om si nu pe opera, a uns insa mecanismele de marketing, astfel incat, la Targul de carte Gaudeamus, aceasta a doua editie a romanului "Inca de pe atunci vulpea era vanatorul" (dar si "Animalul inimii" si volumul de eseuri "Regele se inclina si ucide") a avut vanzari record. Daca vreti sa stiti de ce si-a meritat Herta Muller premiul si in ce consta originalitatea scriiturii ei, va recomand sa cititi romanul din 1992, in care veti regasi in esenta ceea ce am trait in ultimii ani ai dictaturii lui Ceausescu si imediat dupa caderea ei. Subiectul, mai bine zis scheletul ce sustine carnea vie a secventelor bazate pe imagini si perceptii senzoriale exacerbate, e prietenia dintre doua tinere, Adina si Clara. Prima e profesoara, a doua lucreaza intr-o fabrica de sarma de la periferia orasului abia spre sfarsitul cartii numit: Timisoara. Adina are un grup de prieteni intelectuali, tineri care canta folk subversiv, spun bancuri politice, viseaza sa fuga din tara si sunt urmariti de Securitate. De supravegherea