* declară Roxana-Andreea Popescu, adolescenta-poet din "Bălcescu"
Roxana-Andreea Popescu este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional "Nicolae Bălcescu" şi s-a remarcat de-a lungul anilor prin numeroasele premii obţinute la concursurile de literatură. Ea a obţinut, printre altele, premiul I la secţiunea proză şi premiul III la secţiunea poezie în cadrul Concursului Internaţional "Părul Berenicei", premiul I, poezie, la Concursul Naţional "Iulia Haşdeu" desfăşurat la Ploieşti, Premiul I, poezie, la Concursul Naţional "Ioan Alexandru", Buzău şi premiul I, poezie, în cadrul Taberei Naţionale de Creaţie Literară Bisoca, jud. Buzău. O parte din creaţiile sale au apărut deja în revista "Convorbiri Literare".
- Am început dialogul nostru cu un poem minunat, "Zbor". Ce te-a inspirat când ai scris aceste versuri?
- Poezia "Zbor" a căpătat suflet, după o plimbare pe bulevard într-o seară ninsă. Lumina difuză, pustiul, mirosul nopţii, toate m-au îndemnat să schiţez versurile pe un carneţel, pe care l-am avut în mod accidental atunci. Luna întotdeauna a exercitat o atracţie deosebită. Mă simt din multe puncte de vedere asemeni ei, de aceea a devenit un motiv aproape nelipsit în creaţiile mele.
- De unde pasiunea pentru scris? Scrii atât proză cât şi poezie...
- Ca orice copil, mă jucam cu orice, inclusiv cu frazele, cuvintele. Bunicul meu m-a ajutat foarte mult în dezvoltarea acestei înclinaţii, deoarece încă de la grădiniţă, cream împreună poveşti, ghicitori, poezii. De-a lungul timpului, m-am obişnuit să mă exprim astfel. N-aş putea trăi fără să-mi dezvălui gândurile sentimentele, într-un cod secret. Am început să scriu mai serios în clasa a VII-a, până atunci doar m-am jucat. Cine m-a impulsionat în acel moment? Citind poeziile lui Nichita Stănescu, am avut o revelaţie, un sentiment ce nu poate fi exprimat în cuv
