"Mi se rupe sufletul cand vad pe ce drumuri merg cu masina", a declarat recent un sofer care conduce si din placere.
De piatra sa fii si sa nu compatimesti cu omul care a cumparat un Mercedes de ocazie, din Germania. Arata ca nou, desi avea 45.000 de kilometri la bord. Dupa ce a mers inca pe atatia in Romania, masina era de trei ori mai uzata. Din cauza drumurilor proaste. Si nu-si poate varsa naduful pe ministrul transporturilor, cum fac romanii. Pentru simplul fapt ca este chiar ministrul in cauza. Daca ministrul transporturilor a ajuns sa-si planga paguba, inseamna ca drumurile noastre, toate, sunt la pamant. Si ce s-ar putea spune de pagubele soferilor, amatori sau profesionisti, care nu se bucura de privilegiul de a mai avea si masina de serviciu? De fapt, niciodata nu s-au calculat pagubele materiale si financiare, in valoare de multe miliarde, pe care romanii si economia romaneasca le inregistreaza de-a surda, din cauza drumurilor proaste.
Ceea ce se stie este ca Romania a pierdut exact cursa pentru fabricarea masinilor Mercedes. Grupul Daimler a preferat Ungaria, pentru ca are o infrastructura rutiera moderna. Din cauza drumurilor proaste am ratat o investitie de 800 de milioane de euro si 2.500 de locuri de munca, desi Romania are o forta de munca mai ieftina si mai bine calificata, pentru ca nu avem drumurile si autostrazile de care avea nevoie investitorul.
In materie de infrastructura, de douazeci de ani fluieram a paguba. In primii zece ani de dupa caderea comunismului, nu s-a construit nici un kilometru de autostrada. Am asistat nepasatori la compromiterea "mostenirii", si asa in stare avansata de degradare, ca urmare a exploziei parcului auto si a cresterii transportului rutier de marfuri. Am inceput sa ne miscam, odata cu intrarea in structurile europene. Avem azi ceva mai mult de 300 de kilometri de autostrazi, 200 construiti in
