Colonelul în rezervă, care este preşedintele filialei din Piteşti a Asociaţiei Veteranilor de Război, a luptat în marea conflagraţie mondială, fiind rănit de două ori în linia 1.
A trăit războiul în linia 1 timp de trei ani şi jumătate. La doar 20 de ani a fost încorporat la Regimentul 3 „Dorobanţi“ Slatina. După trei luni de instrucţie, a plecat pe front la 6 iunie 1942. „Mă gândeam dacă mă mai întorc înapoi. Am plecat cu speranţă în suflet“, îşi aminteşte veteranul.
Atunci a fost îmbarcat, alături de alţi militari români, în vagoane de marfă şi au călătorit timp de trei săptămâni, numai noaptea, pentru a nu fi bombardaţi, până au ajuns în URSS, în zona Cotu Don. Aici au mers 10 kilometri pe jos, au fost împărtăşiţi de un preot, după care au trecut pe poziţii, în linia 1.
A fost încurajat de Regina Elena
Timp de câteva luni, atacurile inamicilor erau răzleţe, însă la 19 noiembrie 1942, Stan Marin Niţu îşi aminteşte cum armata rusă a pornit ofensiva împotriva trupelor române şi germane. „Un atac furibund, format din tancuri, artilerie şi aviaţie. Mă gândeam că armata rusă nu se mai opreşte şi aşa a fost. Auzeam gloanţele şuierând pe lângă mine, aveam vestonul ciuruit. Am fost rănit la piciorul stâng de un obuz şi am stat 15 zile în spitalul de campanie de la Kursk, după care am fost trimis din nou în linia 1“, povesteşte veteranul.
La câteva luni a fost rănit din nou de un obuzier, la cap şi la mâini. Una dintre ele i-a rămas şi acum în umărul drept. Cât timp a stat în spitalul de campanie de la Universitatea din Iaşi, eroul piteştean a fost vizitat de Regina Elena şi de Maria Antonescu, care l-au încurajat, i-au adus daruri şi i-au promis că se va întoarce acasă, la familie.
Când s-a vindecat, s-a reîntors pe front. „Stăteam în tranşee, iar aviaţia trecea la 30 de metri deasupra noastră şi trăgeau cu mitralie
