Poate exagerez, dar am o relație specială cu ultimul album al trupei Kumm, Far From Telescopes. Anul trecut, înaintea unui concert în Club A, am avut parte de un moment pe care, în mod normal, numai un apropiat al trupei sau un producător muzical ar fi putut să-l aibă. Andrass (clape) venise la repetiții cu cinci piese noi, care un an mai târziu aveau să se regăsească pe albumul Far From Telescopes. Erau trase prost și se numeau prima, cealaltă, aia lentă sau a treia, în funcție de ordinea de pe MP3 player. Le-am ascultat împreună de câteva ori la rând. După fiecare rand se punea stop și începeau discuții febrile, de-a valma, care sunau cam așa:
- S-o facem să sune mai Rock and Roll!
- Îs mişto chitările din final.
- Tre` să găsim greşeala care dă personalitate.
- Aici poate ar trebui să se audă premierul mai întârziat…
Totul dura câteva minute. Apoi, după încă o tură de audiții, urmau alte discuții, alte păreri și sugestii.
Nu cânt la niciun instrument și nu am idee despre ce înseamnă producție muzicală, așa c-am sperat să nu mă bage în seamă.
- Ție care-ți place, m-a întreabat la un moment dat solistul Cătalin Mocanu?
- Aia post punk sună excelent, i-am răspuns încurcat.
Aia post punk se numește Pink Balloon și, în opinia mea, e cea mai mișto piesă din întreaga discografie a trupei. Îmi place atât de mult, încât sunt convins că ar fi hit și dacă s-ar număra printre piesele vreunui album Bloc Party sau Test Icicles. Sună proaspăt și e total desprinsă de rock-ul românesc înțepenit în anii `90 sau 2000. Tot albumul mi se pare fresh și foarte ascultabil, dar Police, Mister Superman, Pop Song, Monkey in Your Stereo și Man in a Car au cel puțin un repeat pe audiție în playlist-ul meu.
Acum ceva timp, Cătălin mi-a spus că cel mai comun lucru pentru o trupă din România este să nu aibă producător.
„La no