- Social - nr. 471 / 30 Ianuarie, 2010 Este foarte bine cunoscut faptul ca orice activitate umana individuala sau de grup nu se poate desfasura fara consumuri de materiale de o mare diversitate atat pentru propria intretinere, cat mai ales pentru a produce. Nevoia de a procura, prelucra, pregati si a da in folosinta bunurile necesare acoperirii trebuintelor de toate genurile (trai, productie, activitati de invatamant, stiintifice, administrative etc.) a dus de-a lungul timpurilor la aparitia de organe si structuri specializate de la cele de tip familial, la cele de tip micro sau macro-social, evoluand pana in zilele noastre la forme deosebit de perfectionate atat din punct de vedere al organizarii lor, al incadrarii lor, cat si al dotarii cu mijloace moderne de investigare, calcul, ambalare, depozitare, transport, prelucrare etc. Similar, dar cu o semnificatie aparte, pot fi abordate si problemele asigurarii materiale a organismului militar, care, prin natura sa, trebuie sa fie si este un mare consumator de materiale, atat in timp de pace, dar mai ales in timp de razboi. Asigurarea acestora a facut ca si in armata sa apara si sa se dezvolte structuri, organe, formatiuni si mijloace care, in functie de cerintele concrete si etapele istorice parcurse, au evoluat de la aprovizionarea individuala la aparitia actualelor compartimente logistice moderne apte sa-si indeplineasca atributiile complexe ce le revin. Un moment de rascruce il constituie aparitia la 1 februarie 1861 a intendentei militare ca rezultat al evenimentului de la 24 Ianuarie 1859 _ "actul energic al natiunii romane", cum pe drept cuvant a fost apreciat de Mihail Kogalniceanu, si al eforului din intreaga perioada a domniei lui Alexandru Ioan Cuza, in al carui program, apararea nationala si dezvoltarea organismului militar au ocupat un loc central. INALTUL ORDIN DE ZI Nr.29 din 1 februarie 1861 consfin