O imensă bilă de popice (realizată din carton) a putut fi zărită astăzi în centrul Clujului, în mijlocul ”stâlpilor împușcați”, monument ridicat în memoria eroilor căzuți în Decembrie 89 în acel loc. Autorul (autorii) sunt, până la ora la care scriu acest articol, necunoscuți. Semnificația gestului nu este însă greu de bănuit. Este o tentativă simbolică de dărâmare a popicelor (”stâlpilor împușcați”), un monument care a stârnit numeroase controverse legate de calitatea lui estetică.

”Stâlpii împușcați” nu sunt singura moștenire controversată a perioadei Funar. Crucea de pe Cetățuie, cubul din fața Teatrului Maghiar, Monumentul Memorandiștilor, Monumentul Eroului Necunoscut din spatele Catedralei Metropolitane și, mai ales, statuia lui Avram Iancu sunt mostre ale unui gust îndoielnic, a războiului civil care a divizat 12 ani orașul, timp în care românismul verde a fost exacerbat. Cei care au pierdut sunt tocmai cei în memoria cărora au fost ridicate și locuitorii orașului.

Astfel, turiștii au ajuns să se fotografieze lângă statuia lui Avram Iancu sau lângă ”stâlpii împușcați”, precum românii lângă tăblia de la intrarea în celebrul (pentru noi) oraș croat Pula. Iar celelalte monumente au intrat în folclorul popular cu denumiri precum ”Alba ca Zăpada și cei 7 pitici” (Monumenul Eroului Necunoscut), ”Ghilotina” sau ”Monumentul McDonald s” (Monumentul Memorandiștilor) ori ”Cubul” (Monumentul Rezistenței Anticomuniste).

Probabil că mulți se vor simți oripilați sau jigniți de gestul celor care au lansat bila printre ”popicele” din Piața Unirii. Și-l vor califica ca fiind o atitudine iconoclastă la memoria eroilor din 89. Ei bine, vorba unui prieten arhitect, acest gest reprezintă o dovadă de sănătate mentală. Nu memoria celor care s-au jertfit acolo e pusă în discuție, ci modul în care această memorie este cinstită. Un astfel de protest, care vizea