"Am vrut sa fiu o mama adevarata"
- Nici o vedeta lansata pe micul ecran dupa '89 n-a egalat succesul tau fabulos cu emisiunea "Surprize, surprize". Ti s-a acordat statutul de "Zana" si parea ca tot ce atingi se transforma in aur pur. Cand colo, in plina glorie, te-ai retras. Cum e viata in afara luminilor rampei?
- Daca renuntarea la televiziune e urmarea unui esec profesional si nu decizia ta, probabil ca nu e tocmai placut. Dar, in cazul meu, schimbarea a fost planuita cu mult timp inainte. Am facut-o simtind ca odata cu nasterea fetitei mele, va incepe si o noua etapa de viata pentru mine, ca femeie si ca profesionist. Dupa un deceniu tumultuos, in care am muncit foarte mult pentru a creste in meserie, am simtit ca o rasplata de la Dumnezeu perioada ce avea sa vina si m-am pregatit pentru ea cu tot sufletul. Am vrut sa fiu o mama adevarata, sa ma bucur total de darul primit. Am asteptat mult acest copil. Am vrut sa ma ocup cum se cuvine de fetita mea, nu doar printre picaturi. De altfel, dupa o pauza de cateva luni de zile, in care m-am "abandonat" cu toata credinta si dragostea in favoarea ei, usor-usor am inceput sa recuperez si sa imi pun in practica visele si ideile profesionale mai vechi, pe care nu le-am putut implini inainte. Televiziunea, chiar daca este un domeniu fascinant, nu te mai lasa sa respiri, te consuma, nu iti mai lasa spatiu pentru tine, mai ales atunci cand atingi un anumit nivel de performanta. Multe din lucrurile bune care au facut parte din viata mea, in ultimii doi ani, nu ar fi fost posibile inainte. Munca mea ma obliga sa fiu mereu in Bucuresti, nu puteam lipsi decat maximum doua zile pe saptamana, si atunci, cu mari sacrificii. Asadar, am inteles ca nu se poate sa fii si director, si moderator, intr-un program de televiziune de amploare, transmis saptamanal in direct si, in acelasi timp, sa pleci saptamani intreg
