Este singurul croitor care mai are un atelier deschis în oraş şi de câţiva ani a început să adune bancnote şi monede pe care le-a expus în buticul său.

Încă din copilărie, Costică Mărăcineanu se juca cu maşina de cusut a mamei ore întregi. Încet, încet a început să coasă tot ce îi pica în mână. După terminarea gimnaziului a fost admis la şcoala profesională unde a învăţat meserie. În 1968 era deja ucenicul unui croitor cunoscut, Vasile Stoica, cel care i-a destăinuit secretele meseriei. „Munceam continuu de dimineaţa de la şase până seara la 11.00 şi îmi plăcea pentru că oricum nu aveam ce face altceva. Uşor, uşor am început să învăţ şi apoi luam eu câte ceva ce era de lucru şi le făceam la jumătate de preţ ca să ne scoatem şi noi câţiva bănuţi. Sau mai făceam şi noi pantaloni care atunci erau 100 de lei şi noi luam numai 50 de lei pentru că atunci când eram ucenic luam doar 200 de lei salariu", îşi aminteşte croitorul.

Citiţi şi: Focşani: (PORTRET) Radu Bîrsă este preotul care slujeşte în limbajul semnelor

A început apoi să facă din ce în ce mai multe modele şi a fost mutat la secţia de creaţia, fiind chiar avansat ca şef de secţie şi a creat zeci de modele pentru export. „La început era mai greu până am învăţat, însă mie mi-a plăcut şi să fac câte ceva nou, să aduc o schimbare în modelul pe care îl fac", ne-a spus Costică Mărăcineanu. Îşi aminteşte şi acum că înainte de Revoluţia din 1989 din cooperativa sa făceau parte 27 de oameni din care au mai rămas acum doar 3.

„Pe timpul lui Ceauşescu aduceam o mie de metri de material pe lună şi făceam cam 500 de costume şi câştigam lunar 12- 13.000 de lei", spune croitorul. Acum după 20 de ani este singurul croitor care mai are un atelier în care se pot face haine pe comandă. „Acum fac 5- 6 costume pe lună şi cam 30- 40 de perechi de pantaloni şi se lucrează şi cu stofe proaste care se găsesc în mag