S-a născut o nouă specie în fotbalul românesc: mutulogii.
Ei sunt cei care sar în apărarea lui Mutu, fabrică teorii ale conspiraţiei mondiale împotriva exemplarului fotbalist român. Şi merg pe varianta că jucătorul Fiorentinei visa la o siluetă de fotomodel, nicidecum la alte variante ruşinoase şi nelalocul lor.
Oricare ar fi adevărul, vinovatul rămâne totuşi Mutu. Joci la un club profesionist, ai un medic care trebuie să ştie ce mănânci, ce bei şi cum îţi bate inima. Faptul că îţi trimite mama de la Piteşti caltaboş, sibutramină, tobă ori o sticlă „la jumate" din „ochii lui Dobrin" ar trebui să te pună pe gânduri: oi avea voie sau nu, merită sau nu merită?
Mutu, dacă este să te iei după mutulogi, e un tip matur. Nu are vârsta pe care o avea Andreea Răducan când lua Nurofen, ca să nu ştii despre ce e vorba. Aşa că nu poate fi scos basma curată din ecuaţie.
Sigur că mutulogii or să invoce valoarea certă a atacantului. Aşa este! Am pierdut o valoare doar pentru că el n-a ştiut să aibă grijă de el, de familia lui şi de cariera lui. Nu noi suntem de vină, ci el, dragi mutulogi.
Uitaţi-vă în trecutul lui: s-a certat cu Dobrin, Răzvan Lucescu, Piţurcă şi Mircea Sandu. S-a depărtat şi de fostul lui naş de cununie, Gică Hagi. De săptămâna trecută a părăsit şi fotbalul, dar şi milioane de microbişti români, bolnavi totuşi în naivitatea lor, care au crezut că Hagi poate fi clonat.
