De parca gripa porcina si criza (macar gerul a trecut) nu ar fi de ajuns, pe lume a aparut un lucru nou care sa le dea celor mai slabi de inger viata peste cap. Este vorba despre Avatar, care, desi a strans incasari record in lume, are si un efect secundar: aduce depresia.
Depresia nu apare in niciun caz in timpul urmaririi peliculei - nici pe departe. La inceput, Avatar este extrem de incitant. Problemele intervin dupa aparitia genericului, atunci cand se aprind luminile in sala de cinema, comenteaza Boris Johnson in The Telegraph.
Spectatorul pleaca acasa fara ochelarii 3D si parandu-i-se ca viata sa este departe de a fi stralucitoare. Isi da seama ca nu va ajunge niciodata pe idilica planeta Pandora, cu copacii inalti cat un munte si frunze ca niste spaghete fluorescente.
Nu va trai niciodata fiorul pe care l-ar incerca din spatele unui pterodactil portocaliu gigant sau dintr-o relatie amoroasa cu o extraterestra albastra de doua ori mai inalta decat el. Nici muntii plutitori nu se compara cu trotuarele noastre mizerabile si pline de gunoi. Fugind de consumerism, spectatorul ar alerga ca vantul si ca gandul spre lumea lui James Cameron.
Desi fenomenul Avatar a izbucnit nu cu mult timp in urma, s-au creat deja grupuri de discutii pe Internet pentru cei care au nevoie de ajutor pentru a trece peste depresia post-film. In toata lumea, publicul se uita la planeta locuita de tribul albastru si ceva ii atinge pe oameni pana in adancul fiintei. Cantecele tribale si semi-nuditatea poporului Na'vi aduc dorinta profunda de a gasi simplitatea unui Eden pierdut.
Ce lectii invatam din Avatar?
Ce invataminte aduce Avatar? Mai degraba niste concluzii: omul este rau, iar lacomia il impinge sa isi implineasca dorintele, folosind un sistem de exploatare capitalist.
Spectatorul se gandeste la Na'vi -
