A antrenat mari speranţe ale artelor marţiale. La 44 de ani, Brânduşa a reuşit să ajungă la ultima categorie la nivel naţional, atât la antrenorat, cât şi la arbitraj.
A debutat în sport cu atletism şi a ajuns să fie cea mai iubită antrenoare de judo din Suceava. În timpul liber. În rest, este profesoară de sport la două şcoli din oraş şi-şi petrece multe ore zilnic în compania tinerilor. La serviciu, la sala de antenament, acasă.
La 11 ani părinţii au dus-o să practice atletism pentru a se menţine în formă, însă după un an Brânduşa şi-a decis singură destinul.
A avut rezultate foarte bune ca antrenoare
„Întâmplarea a făcut ca profesorul meu, Gheorghe Dumbravă să fie şi profesor de judo în Oneşti, oraşul unde am locuit până la 21 de ani. Am făcut astfel în paralel şi atletism şi judo. Abia în 1983 s-a format prima echipă de judo pentru fete. Până atunci, am fost singura femeie care făcea judo din Moldova“, a spus antrenoarea.
De la competiţii între cluburi, Brânduşa a ajuns la Cupa Mărţişorului de la Bacău, unde a luat locul I, iar mai apoi la o competiţia naţională. Recunoaşte că rezultatele cele mai bune au fost tot în antrenoriat, iar în 1989 a început cursurile de antrenor profesionist de la Bucureşti.
În doi ani a ajuns antrenor naţional la categoria I, iar mai apoi arbitru naţional, după un stagiu naţional de arbitraj. Astfel, a fost prima antrenoare şi arbitru din Moldova. A ajuns în Suceava în anul 1987, când şi-a întemeiat o familie. Soţul era tot judokan, iar rudele acestuia la fel.
„Mi-au trecut prin mână peste 150 de copii, cu toate că era dificil, nu aveam unde să ne antrenăm. Din cauza acestor lipsuri am făcut judo în hopuri. Găsisem la un moment dat o sală la Liceul nr. 1 din Burdujeni, apoi la sala de luptă de la stadion, iar mai apoi în sala Liceului de Informatică“, po