Actorul Virgil Ogăşanu, care pregăteşte trei premiere, denunţă promovarea actuală a falselor valori.

El povesteşte despre Marin Sorescu, care i-a fost naş de cununie, şi despre cum se păcălea cenzura în comunism.

Împliniţi anul acesta, în iunie, 70 de ani, dar aţi rămas neobosit. Veţi avea trei premiere în primăvara aceasta, două, la teatrul Bulandra şi una, la Nottara.

Da, sunt bucuros că mă reîntorc pe scenă în spectacole noi. Regizorul Alexandru Darie va pune în scenă la Sala „Toma Caragiu”, de la Bulandra, spectacolul „Din însemnările unui necunoscut”, dramatizarea după Dostoievski a regretatului regizor Ion Cojar - Iani Cojar, cum îi spuneam noi. În montarea, cu o scenografie semnată de Maria Miu, voi juca rolul Foma Fomici şi mă bucur să fiu alături de Mihai Constantin. Vom dedica acest spectacol memoriei lui Ion Cojar. La Izvor, repet acum „Voiajul domnului Perichon”, după Labiche, cu o nouă traducere semnată de Luminiţa Răuţ, în regia lui Dinu Cernescu. La Nottara, unde joc în „Uzina cu plăceri” şi „Retro”, pregătesc „Clipe de viaţă”, de William Saroyan, în regia lui Cristian Dumitru, spectacol care va avea premiera pe 15 aprilie, la Sala „Horia Lovinescu”.

După 45 de ani de teatru, mai aveţi emoţii şi acum la o premieră?

Pentru orice actor, un nou spectacol e o mare responsabilitate, orice spectacol pe care-l începe e o mare încercare, indiferent de experienţa pe care o are. E aşa cum spunea un mare pictor, când te afli în faţa pânzei albe, emoţia este extraordinară de fiecare dată înainte de a începe să pictezi.

Cu Ion Cojar v-aţi întâlnit şi la începutul carierei, la Piatra Neamţ, în 1964.

Ne-am întâlnit în facultate, el era asistent la clasa lui Costache Antoniu, eu eram la clasa lui Beate Fredanov. Am debutat la Piatra Neamţ, în „Steaua fără nume”, într-un spectacol semnat de Ion Cojar,