După ce ne-am extaziat cu toţii în faţa capacităţii Chinei de a-şi păstra creşterea economică impresionantă chiar şi pe durata crizei economice, prevăzând că secolul XXI va fi cu siguranţă chinezesc, încep să apară primele semne de întrebare. Ce-i drept, şi anul acesta economia Chinei va creşte cu 9%, ajungând a doua economie din lume şi depăşind Japonia. Dar specialiştii se îndoiesc că trendul va putea dura.
Un excelent articol al lui Minxin Pei dintr-un supliment al revistei Newsweek dedicat revenirii din criză, sub titlul “De ce China nu va conduce lumea”, demonstrează că, de fapt, creşterea economică din ultimii doi ani se datorează unor procedee la fel de artificiale ca cele care au creat balonul economic de săpun ce s-a spart provocând criza economică mondială. Doar în prima parte a anului 2009, băncile chineze au acordat împrumuturi de 1,2 trilioane de dolari companiilor de stat, care au folosit banii pentru investiţii în imobiliare sau pe piaţa de acţiuni. Se estimează că a şasea parte din împrumuturile acordate de băncile chineze între 2008 şi 2010 nu vor putea fi returnate.
Al doilea semnal de alarmă pe care vreau să-l citez aici vine de la Davos, de la Forumul Economic Mondial, prin vocea reprezentantului Foreign Affairs, James F. Hoge. Deşi anul acesta China a avut o delegaţie mai numeroasă ca oricând la Davos, scepticismul faţă de sănătatea principiilor pe baza cărora a crescut economia chineză şi-a arătat colţii.”Se ridică în mod deschis întrebări despre validitatea statisticilor privind creşterea fenomenală a Chinei, iar unii observatori acuză China că a manipulat nivelul de schimb al monedei proprii pentru a-l păstra la o rată favorabilă” scrie Hoge. Deci, s-ar putea ca Beijingul să fi umflat statisticile pe modelul ceauşist “tone la hectar”.
În schimb, la nivel politic, chinezii au început să adopte un aer de aroganţă nemaiîntâln