În urmă cu un deceniu, la Baia Mare a avut loc unul dintre cele mai grave accidente de mediu din istoria europeană. Sursa: AP

Decontul se scrie astăzi aşa: mii de oameni afectaţi de catastrofa ecologică, plus o zonă inclusă pe lista celor mai poluate locuri de pe glob. Proprietarii fabricii Aurul, al cărei iaz de decantare a înecat regiunea în cianuri şi plumb, au părăsit România cu buzunarele pline, în 2005. În urmă, au rămas locuitorii şi o tragedie despre care nu se mai vorbeşte. La Baia Mare, Deutsche Welle a descoperit o realitate cât un coşmar. Un loc în care copiii învaţă, zilnic, ce înseamnă o hemoragie nazală. Un loc în care un nou cuvânt a intrat în vocabularul oamenilor: plumbemie.

În noaptea de 30 spre 31 ianuarie 2000, din iazul de decantare al firmei româno-australiene “Aurul” s-au scurs peste o sută de mii de tone de steril de flotaţie cu un conţinut foarte ridicat de cianură şi metale grele. Mii de oameni din regiunea Baia Mare simt astăzi efectele catastrofei ecologice.

Accidentul a fost făcut posibil de ignoranţa firmei “Aurul” şi abordarea relaxată a autorităţilor române însărcinate cu protecţia mediului. Rezultatul? Iazul de decantare nu era amenajat corespunzător. Digul nu a rezistat la cantitatea mare de apă acumulată după câteva zile de dezgheţ şi ploi torenţiale şi a cedat.

Potopul de otravă a inundat, mai întâi, terenurile ţăranilor din satele Săsar şi Bozânta, unde fântânile au fost otrăvite. În cele din urma, valul de cianură s-a vărsat în râul Săsar, şi, de aici, prin Lăpuşel şi Someş, în Tisa, distrugând complet viaţa acvatică pe o distanţă de câteva sute de kilometri. Aprovizionarea cu apă potabilă pentru sute de mii de oameni din nordul României, vestul Ucrainei şi Estul Ungariei a fost întreruptă atunci timp de câteva săptămâni.

Proprietarii au rămas cu profiturile, locuitor