Ştefana şi-a petrecut toată viaţa printre flori, aşa cum a moştenit de la bunica şi mama ei şi aşa cum a transmis şi ea mai departe propriilor copii.

Puţini ploieşteni mai ştiu despre serile de vară petrecute la restaurantele şi terasele din oraş când, în mod invariabil, o ţigăncuşă venea pe la mese şi vindea trandafiri domnilor acompaniaţi. Prin vorbele Ştefanei, aflată acum la 71 de ani, timpurile promenadelor la şosea şi discuţiile mucalite a la Caragiale prind viaţă, ca într-un film alb-negru, cu muzică de flaşnetă. Şi Ştefana a fost o ţigăncuşă care aducea pâine acasă vânzând flori seara, prin restaurante. A fost nevoită să-şi ajute mama de foarte devreme, după ce tatăl i-a murit în al doilea război mondial. Cu toate acestea, îşi aduce cu aminte cu plăcere de acele vremuri. "Încă de pe la 5-6 ani, mergeam cu mama prin satele din jurul Ploieştiului, pe jos, kilometri întregi, pentru a cumpăra flori de la oameni. Le transportam apoi în coşuri pe care le purtam pe cap până înapoi, în oraş. Atunci se purtau zambilele, narcisele şi trandafirii de grădină, nu erau flori sofisticate ca acum", povesteşte florăreasa. Şi, de atunci, întreaga ei viaţă a gravitat în jurul florilor. Şi-a făcut lecţiile pentru şcoală în spatele buchetelor de flori, iar aritmetica a învăţat-o pe viu, dând rest clienţilor. A cumpărat şi a vândut flori, şi s-a dedicat lor, într-un regim de viaţă aproape cazon, pentru că frumoasele plante au nevoie de atenţie 24 de ore din 24. O viaţă dedicată florilor Ţiganii florari fac parte din neamul boldenilor şi li se spune aşa după localitatea Bold de lângă Bucureşti. Ştefana nu e boldeancă, face parte din neamul lăieşilor, dar asta nu înseamnă că tradiţia îndelungată din familia ei e mai prejos de boldenii autentici. Bunica, mama şi acum copiii ei, toţi au fost sau sunt florari. Toată familia participă la muncă. De când se ştiu, se scoală zilnic