Dezbatere FP În ediţia curentă, FP România a relansat chestiunea recunoaşterii şi de către Bucureşti a independenţei Kosovo. Problema aţâţă tensiunile din multe alte colţuri ale lumii. Poate constitui recunoaşterea independenţei Kosovo un precedent şi pentru alte minorităţi?

Istoria a consemnat numeroase situaţii când o idee bună sau considerată bună a avut efecte contrare celor scontate. Tocmai de aceea se spune că „drumul spre iad este pavat cu intenţii bune". Ideea autodeterminării a fost lansată de britanici şi susţinută de francezi în timpul Primului Război Mondial. Scopul declarat al iniţiativei era de a reduce animozităţile dintre minorităţi şi populaţiile majoritare, în interiorul imperiilor Austro-Ungar şi Otoman, iar cel nedeclarat era de a dezmembra aceste imperii pentru a-şi putea extinde stăpânirea şi sferele de influenţă.

Promovarea principiului autodeterminării ar fi o reparaţie morală pentru toate comunităţile care au avut de suferit de pe urma experimentelor unor oameni care s-au crezut mai presus decât cei cărora le-au hotărât destinele. Cu toate acestea, în politică trebuie să fim raţionali şi să evaluăm consecinţele imediate şi pe termen lung ale acţiunilor noastre. Ce se va întâmpla dacă toate minorităţile existente de zeci şi sute de ani în unele state, cele recent constituite prin migraţie legală şi ilegală, precum şi cele care trăiesc în tabere de refugiaţi ar solicita să primească autodeterminare?

Cel mai plauzibil răspuns este acesta: Kosovo este doar începutul unui şir de modificări care vor bulversa lumea mai mult decât colapsul URSS. Printre argumentele care susţin acest scenariu posibil se numără atitudinea miilor de manifestanţi kurzi, armeni, ceceni şi de alte naţionalităţi care, la anunţul deciziei Administraţiei americane de a recunoaşte independenţa provinciei Kosovo, au protestat în faţa Casei Albe afişând pan