Federer a ramas sa se lupte doar cu sine si cu statistica. Mai are de castigat o singura provocare: toate cele patru turnee de Grand Slem intr –un singur sezon.
Doar Rod Laver si Agassi au reusit asa ceva in epoca moderna. Si anul acesta se poate intampla si asta. Cu un Nadal ars prematur , fragil pe genunchi din cauza unei uzuri cumplite si dupa acest Australian Open castigat in stil de mare campion, Roger ar putea implini si acesta performanta in 2010.
Premiza cea mai serioasa ca Federer sa atinga si acesta stacheta este tensiul incredibil pe care el l-a jucat in aceste ultime doua partide:cu Tsonga si Murray. Regele cinematicii a folosit toata panoplia sa de arme: slice-ul de rever, serviciul volle, scurtele care faramiteza ficatul si nervii advresarului.
Cred ca daca cuiva i s-ar permite sa studieze indeaproape incheietura mainii drepte a elevtianului ar constata un unghi liber de rotatie neobisnuit pentru un pamantean. Pe aceeasi inchietura insa , atunci cand nu se afla mansonul pentru sters transpiratia, a pus monopol Rolex. Graitor pentru tot ce este Federer ,a fost momentul imediat de dupa incheierea finalei. Absolut primul gest dupa imbratisarea de la fileu, chiar inainte sa-si schimbe tricoul (nu prea ud) Fedex si-a pus ceasul spononsor peste articulatia sa magica.Omul e profesionist pana la cel din urma detaliu, dar asta este deja o platitudine.
Cu Murray nu a intrat deloc in schimburi prelungite, cautand rapid alternata si alergandu-l pe scotian pana dincolo de limitele –oricum foarte largi-ale acestuia. Cu cateva cumpene in tie-break-ul setului trei , unde insusi Norocul i-a zambit, elvetianul a castigat fara drept de apel la un scotian deloc zgarcit cu efortul , dar putin inspirat in fata unui geniu al tenisului. Dealtfel pe intregul parcurs al turneului de la Melbourne , punctul cel mai delicat a fost la 6-2 si 3-1 pentru David
