Când o relaţie începe să scârţâie din mădulare se produc uneori şi efecte de maximă revelaţie şi transformare pentru părţile implicate. Unora momentul le deschide brusc sertăraşul doldora de creativitate, iar altora clipa le paralizează definitiv bunul-simţ. Şi mă refer aici la bunul-simţ al unei judecăţi limpezi asupra treburilor din jur.

Să zicem că se-apropie un moment-cheie în viaţa colectivităţii, cum ar fi sărbătorile. Şi să zicem că suntem căsătoriţi şi aşteptăm un bebe. Să zicem că întotdeauna soţul s-a cam ţinut de fustele mă-sii, dar nu suficient încât să nu poată presta conjugal. Şi să mai zicem că atunci când vine vorba să stabilim cum, unde şi cu cine petrecem bucuria ocaziilor de iarnă, soţul se-ntunecă subit, cade pe gânduri, ochii i se-nceţoşează de parc-ar fi luat niscai alcool la bord, vocea-ncepe să-i tremure şăgalnic, picioarele nu-l mai ţin la verticală, de-i omu' nevoit să şadă niţel pe braţul fotoliului, rezemat cu cotul de peretele sigur şi ofertant al sufrageriei, se bâlbâie o lecuţă, tuşeşte premonitoriu şi în sfârşit grăieşte. Grăieşte în sensul ca tu să stai liniştită, gravidă cum eşti, să nu te-ngrijorezi, că n-ai de ce, e doar ceva pasager, o să treacă cât ai clipi, dar el nu se simte în formă, e copleşit de griji la serviciu, şeful îl tulbură, rapoartele îl tulbură şi ele. În plus, dacă poţi să crezi, draga de tine, nu ştie cum, dar parcă şi prostata îi dă de furcă zilele-astea. De insomnii, ce să mai zică. Tu n-ai de un' să ştii, desigur, pentru că tu eşti însărcinată şi dormi de stingi. O, nu, nu trebuie să te simţi prost, n-a vrut să spună asta. A ieşit doar prost. Vezi, exact la asta se referă. Nimic nu-i iese cum trebuie-n perioada asta şi pentru tine e mai mult o povară decât un soţ grijuliu şi-un viitor tată de familie. Şi cum perioada sărbătorilor e bine să fie una încununată de fericire, miros de sarmale în cas