SUFERINŢĂ. Un bărbat de 350 de kile nu a ieşit din casă de patru ani. Are obezitate morbidă şi ulceraţii varicoase. Sursa: Răzvan Vălcăneanțu
De vreo patru ani nu a mai ieşit din camera sa decât pentru a vizita buda din fundul curţii. Acum, nici acolo nu prea mai ajunge. Ultima oară când s-a aventurat a căzut, iar trei vecini s-au chinuit mai bine de o oră să-l bage înapoi în casă.
Dacă-i vezi doar poza din buletin, ai crede că e un om ca toţi oamenii. De la gât în jos, situaţia se schimbă radical. Mamelele îi atârnă ca la lăuze. Burta stă să i se spargă. Piciorul stâng e cât o butelie, plin de ulceraţii varicoase vinete, iar un „şorţ” de piele abdominal îi acoperă organele genitale, până spre genunchi. Acum 17 ani, cântărea 100 de kilograme la o înălţime de un metru optzeci. Astăzi sare de 350 de kilograme.
Tricoul - cât o husă de maşină
Într-o cameră a unei case de chirpici, de pe Strada Ropotului, numărul 10, în cartierul Andronache din Bucureşti trăieşte Stelian Jurcă. Odaia pare meschin de strâmtă când îl vezi pe nea Stelică opintit pe spinare în mijlocul patului încovoiat sub el. Abia şopteşte la întrebările doctoriţei de pe ambulanţa socială de la sectorul 2, care a venit să-l vadă de sănătate. Orice mişcare îl oboseşte şi-l face să sufle greu.
Tricoul, cât o husă de maşină, e luat de la magazinele pentru graşi. La fel şi nădragii din velur, legaţi cu sfoară mult deasupra buricului. De sub pat se iţeşte mânerul unei oale de noapte fără capac. A golit- o din timp Rodica, nevastă-sa, că se aşteptau la oaspeţi. „În asta urinez”, roşeşte uriaşul de 47 de ani. Treaba mare o face în latrina de afară, dar numai ajutat.
La spital, cu maşina de tractare
„Speranţă..., doar de la bunul Dumnezeu...”, îngaimă săracul. Apoi, îl podideşte plânsul. „De mulţi ani nam mai ieşit din cas
