La mine în familie, şi dinspre partea tatălui şi dinspre mama, am moştenit o tradiţie: dacă vine careva să te roage să-i botezi un copil, nu te uiţi la cine sînt părinţii. Dacă ai cu ce să-ţi faci datoria de naş, accepţi! Nu botezi părinţii, ci copilul! De altfel relaţia de cumetrie – aceea dintre părinţii copilului şi naş – nu presupune vreo obligaţie explicită.
Dacă eşti prieten cu cumătrul, asta e başca. Dar dacă cineva, bogat, sărac, cinstit sau hoţ, ar vrea să-i botezi copilul, i-l botezi, şi e un motiv de bucurie că o poţi face. Iar, ca naş, la aromâni, din al căror sînge tata mai avea 50%, nu numai că te interesezi de soarta copilului, dar ai şi datoria să-l ajuţi, ca un al doilea părinte.
În Dobrogea, pe vremea copilăriei mele, dacă refuzai să năşeşti, îţi făceai nume rău sau se uita lumea la tine ca la unul care o duce atît de prost, încît nici bucuria de a năşi nu şi-o mai poate permite. Aşa că şi dacă era omul strîmtorat, mai strîngea cureaua, mai lua un împrumut şi năşea copilul.
La mine în familie, şi dinspre partea tatălui şi dinspre mama, am moştenit o tradiţie: dacă vine careva să te roage să-i botezi un copil, nu te uiţi la cine sînt părinţii. Dacă ai cu ce să-ţi faci datoria de naş, accepţi! Nu botezi părinţii, ci copilul! De altfel relaţia de cumetrie – aceea dintre părinţii copilului şi naş – nu presupune vreo obligaţie explicită.
Dacă eşti prieten cu cumătrul, asta e başca. Dar dacă cineva, bogat, sărac, cinstit sau hoţ, ar vrea să-i botezi copilul, i-l botezi, şi e un motiv de bucurie că o poţi face. Iar, ca naş, la aromâni, din al căror sînge tata mai avea 50%, nu numai că te interesezi de soarta copilului, dar ai şi datoria să-l ajuţi, ca un al doilea părinte.
În Dobrogea, pe vremea copilăriei mele, dacă refuzai să năşeşti, îţi făceai nume rău sau se uita lumea la tine ca la unul care o duce atît de prost, încît n
