Mi-au plăcut întotdeauna cărţile de călătorie, fie şi în forma lor simplificată şi simplistă de ghiduri turistice. Evident, le prefer pe cele care se ocupă de locuri în care n-am mai fost şi poate în care nu voi ajunge nicicând. Literatura turistică nu străluceşte prin originalitate. Excepţiile sunt puţine şi rare. Un exemplu ne oferă Francisca Matteoli, născută în Chile dintr-o mamă scoţiană şi un tată exilat la Paris, care adună în mai bine de 400 de pagini o sută de povestiri scurte, fiecare având ca subiect un hotel.

Nelipsitele informaţii despre numărul de camere, confortul lor, restaurante, baruri şi peisajele vizibile de la ferestre şi de pe terase sunt însoţite de câte un nume. O mare personalitate a locuit acolo sau doar a trecut cândva pe la hotelul cu pricina.

Să începem cu hotelul situat în rezervaţia naturală Londolozi din Skukuzi, Africa de sud. Un om de afaceri, Anton Rupert, a iniţiat aici un proiect de dimensiuni faraonice, unirea câtorva parcuri şi rezervaţii pentru a crea un paradis al florei şi faunei locale. Utopie, au spus unii, iar alţii l-au calificat de visător. Dar s-a găsit un om politic care vizitând locul s-a entuziasmat şi i-a acordat tot sprijinul. Era Nelson Mandela.

În Havana, capitala Cubei, hotelul L'Ambos Mundos păstrează amintirea marelui prozator Ernest Hemingway, aşa cum Finca Los Alamos din Argentina este asociată pentru totdeauna cu numele lui Jorge Luis Borges. Hotelul Volcano House din Honolulu, Hawaii, se laudă de un secol şi jumătate cu unul dintre oaspeţii săi, Mark Twain.

Când auzim de Jamaica ne gândim la rom, dansul limbo, cântecele lui Belafonte şi Bob Marley. Mai puţin cunoscut este hotelul Goldeneye din St. Mary, cândva reşedinţa lui Ian Fleming, creatorul agentului secret 007, James Bond. Numele hotelului a fost folosit şi ca titlu de film, trădând lipsa de inspira