Subiectul filmului este unul uşor de asimilat de publicul larg. Un tânăr sărac, Juan Gallardo (Rudolph Valentino), ajunge să fie cel mai mare matador din Spania. Acesta se căsătoreşte din dragoste cu o prietenă din copilărie, dar tentaţiile vieţii de vedetă îl aruncă în braţele unei femei fatale, Dona Sol, cu care are o aventură ce îi distruge mariajul. Sentimentul vinovăţiei şi cel al trădării îi vor aduce în cele din urmă moartea în timpul unei lupte cu tauri, nu înainte de a-şi mărturisi iubirea eternă pentru şoţia sa.

Melodrama păstrează imaginea romanticului idol al femeilor din anii ’20, al cărui exponent era însuşi actorul.

De la marketing,la faimă

Fără a fi un reper în istoria artei cinematografice, filmul „Arena însângerată“ este un exemplu clasic de reţetă hollywoodiană de succes. Aceasta constă într-o poveste melodramatică, care are în rolul principal un star de cinema – unul dintre sex-sim-bolurile vremii, cu un buget enorm şi „îmbogăţită“ de un marketing şi o publicitate agresivă. Vânzarea unui asemenea produs devine cu atât mai palpitantă cu cât parte din notorietatea actorului provine din scandaluri conjugale îndelung tratate de media.

Lui Rudolph Valentino i se potriveşte ca o mănuşă personajul. Mai ales că la sfârşitul filmărilor era implicat într-un proces de bigamie, fapt ce nu a făcut decât să crească încasările.

Sistemul de staruri de cinema, cărora adesea li se coroborează atribute precum sex-simbol, latin lover, pop icon, a apărut la începutul secolului XX. El constă în crearea unei imagini despre un număr de actori, promovarea mediatică intensă şi exploatarea figurilor acestora la nivel publicitar. Prin 1909, casele de film au început să îşi promoveze peliculele folosindu-se mai mult sau mai puţin de imaginea personajelor, pentru o loializare a publicului faţă de actorii fiecăreia dintre ele.

Luc