Nu a urmat o şcoală de arte plastice, dar pictează dumnezeeşte. Foştii colegii de la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi „Basarab I” Dâmboviţa dar şi primari şi oameni de afaceri din Târgovişte au cumpărat de la el lucrări cu care şi-au decorat casele şi apartamentele. Ştefan Grădinaru are un singur regret: acela că artiştii fără şcoală, nu au unde să îşi expună lucrările.

A lucrat 12 ani la Poliţia Muncipiului Târgovişte dar când a auzit se fac angajări la jandarmerie, nu a stat pe gânduri şi s-a angajat la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Dâmboviţa unde a stat până la pensionare. În copilărie, ca oricărui copil, i-a plăcut natura şi pentru că nu se putea dezlipi de pensulă sau creion, a ales sa imortalizeze natura pe pânză. În timpul liber, pe lângă pictură, îi place sa asculte muzică, să facă sport şi să citească. „Întâi făceam lucrările în creion pentru că nu aveam culori. După ce am aflat eu nişte secrete, am trecut la ulei. Era mai greu pe vremea aceea. Cu timpul am învăţat să îmi prepar sigur culorile, din lucrări de specialitate, de pe la pictori desăvârşiţi. Dar cele mai multe secrete le-am învăţat singur, făceam tot felul de combinaţii. Mă duceam pe la expoziţii de pictură. Pentru că am copilărit în Moldova, frecventam mult Iaşul. Petreceam foarte mult timp în Palatul Culturii din Iaşi. Mă inspiram din lucrările de acolo. Când intram, uitam să mai ies după ce vedeam ce este acolo. Când ajungeam acasă, puneam în aplicare ce vedeam acolo. Şi mă mai insperam din reviste. Chiar pe vremea lui Ceauşescu erau almanahe care tratau pictura lui Grigorescu de exemplu. Aşa am absorbit pictura. Dar nu am stat deloc. Am muncit mult, foarte mult. Nu contează doar să ai talent, trebuie să şi munceşti”, spune Grădinaru.

De doi ani este pensionar

În urma unor probleme de sănătate, Ştefan Grădinaru s-a pensionat anticipat. Are acum mai mult timp d