Botoşănencele spun „pas“ slujbelor în industria confecţiilor. Şomerii din judeţ se plâng de condiţiile grele de la fabrică şi spun că preferă ajutorul de la stat salariului de 1.000 de lei.

În ciuda crizei financiare care s-a abătut ca un tăvălug peste investitorii botoşăneni, domeniul confecţiilor a rămas „în picioare“. În condiţiile în care zeci de firme şi-au declarat falimentul, administratorii societăţilor din industria de îmbrăcăminte nu au făcut nicio concediere.

Mai mult, angajatorii duc lipsă de personal şi se bat în oferte pentru a-i atrage pe botoşăneni. De la bonuri de masă, decontarea navetei ori servicii medicale gratuite, patronii fabricilor de confecţii sunt dispuşi să facă orice ca să aibă muncitori.

„Nu vor să muncească”

Cu toate acestea, în plină criză economică, botoşănenii refuză ofertele. „De un an, am scos la concurs 50 de locuri de muncă. Am reuşit să angajez 15 persoane. Se plâng că e greu şi nu au bani. Nu vor să muncească. Banii li se par prea puţini pentru munca depusă şi aleg să stea acasă pe ajutor social ori pe alocaţiile copiilor. Statul încurajează lenea“, a spus Mihai Tincu, administratorul unei fabrici de confecţii cu peste 500 de angajaţi. Înainte de ’89, aproape 30% din populaţia judeţului lucra în domeniul textilelor. Acum au rămas angajate mai puţin de 7.000 de persoane.

Venitul mediu lunar al unui „textilist“ ajunge la 1.000 de lei, plus bonuri de masă. Majoritatea sunt femei din mediul rural care se califică la locul de muncă, dar şi persoane de la oraş care au un loc de muncă garantat de ani buni. În momentul de faţă, peste 10.000 de botoşăneni nu au un loc de muncă, dar puţini sunt cei care vor să muncească în confecţii.

Preferă munca la negru

„Să munceşti zece ore pe zi la o maşină pentru 800 de lei este greu. În confecţii munceşti ca un sclav